• Categorie: Cultural
  • Accesări: 28542

Scrisoare către Moş Crăciun

Dragă Moş Crăciun, mă iartă că-ndrăznesc să-ţi scriu răvaş!
Şi tăticu şi mămică sunt la teatru, în oraş.
Şi cum stau acasă, singur, şi e seară şi-i târziu,
M-am gândit să iau hârtie, Moş Craciune, şi să-ţi scriu....
În oraşul nostru mare, vii în fiecare an,
Darul tău înveseleşte pe bogat şi pe sărman,
Şi, deşi pe tine, nimeni, până azi nu te-a văzut,
- Câtă lume fericită bunătatea-ţi n-a făcut?!...
Uite...am găsit o filă, desfăcută din caiet
Şi cu toate că-mi bat capul, că să-ţi scriu încet-încet-
Şi s-aştern în slove drepte, tot ce vreau să-ţi scriu acum,
Scrisul meu e şovăielnic...
Moş Craciune,-nu ştiu cum,
Am un soi de teamă,-parcă mă codesc...Oare fac rău?!
Dacă te-ai uită o clipă, colo-n catalogul tău,
- Ştii? În cartea aia mare, unde scrii despre copii,
Ai vedea...ce multe lucruri ai vedea dac-ai privi!
Ai vedea că-nvăţătorul este foarte mulţumit,
Că în timpul lecţiunii, nici n-am râs, nici n-am glumit,
Nici nu m-am jucat sub banca în peniţe sau bricege!
Ai vedea că sunt cuminte... Ai vedea şi-ai înţelege
Pentru ce în clipa asta mâna-mi tremură când scrie,
Mie, care am, la şcoală, zece la caligrafie!...
Unii spun că ai o barbă lungă până la pământ,
Că în noaptea cea mai sfânta vii pe lume, ca un sfânt,
Însă nimeni, până astăzi, n-a putut să mi te vadă.
Pasul tău nu lasă urmă, când păşeşte pe zăpadă,
Şi prin uşa încuiată, tu răzbaţi oriunde-ai vrea!
- Cum de poţi să duci în spate, câte ai în traista ta?!
Ai să vii şi anul asta,- nu-i aşa? Şi-ai să ne dai
Cărţi frumoase, vreo păpuşe, ori soldaţi de plumb, ori cai,
Ori vreo altă jucărie...
Uite: ninge ne-ncetat,
Valurile de zăpadă se aştern pe câmp şi-n sat
Şi-i un ger de crapă piatra...
Oare n-ai să rătăceşti?
Moş Craciune, Moş Craciune, - vezi să nu ne ocoleşti!...

....Poate că în anul ăsta cu ceva să fi greşit!
Iartă-mă! Din vorba mamei niciodată n-am ieşit,-
Am făcut întotdeauna ce m-a sfătuit tăticu'
- Doar o dată, astă vară, m-am bătut, la joc, cu Nicu,
Dar a două zi,-vezi bine!- m-a iertat, căci el e bun!...
M-am căit o vara-ntreagă...
Dacă vii iar, Moş Crăciun
Şi de-i vrea să-mi dai şi daruri,- altceva aş vrea să-mi dai!
(Cum să-ţi spun?)... De astă dată, nu vreau nici păpuşi, nici cai,
Nici soldaţi de plumb, nici poze...
Dacă nu te-ai supără,
Vreo hăinuţă călduroasă, Moş Craciune, tu mi-ai da...
Pentru mine, tata, mama, au ei grijă amândoi,
Însă un orfan de mamă şi de tată, lângă noi;
- Un copil, îl cheamă Gheorghe şi-i cu mine într-o clasă...
Cât de bine i-ar mai prinde o hăinuţă călduroasă!
Dacă crezi că se cuvine să i-o duci chiar tu,- mai bine!!!
- N-aş voi să ştie Gheorghe c-o primeşte de la mine!
(Eu m-aşi mulţumi cu gândul că-mi fu dat să îl ajut!)
...Mi se termină hârtia - şi-i târziu...
A început
Să mă copleşească somnul...
Asta-i tot ce vream să-ţi spun:
Aşadar, închei scrisoarea...
Noapte bună, Moş Crăciun!

Ionel
(Realitatea Ilustrată, 21 decembrie 1939)