• Categorie: Cultural
  • Accesări: 6534

Faţa ascunsă a monarhiei: Carol II, rege şi dictator

Index articole


Din perioada în care Carol a fost prinţ moştenitor al tronului României, din perioada în care a fost rege şi din perioada când a fost dictator, au rămas multe acţiuni dispuse sau favorizate de regele Carol II, cu consecinţe necunoscute oficial până în prezent, cum a fost:

a. - În calitate de prinţ moştenitor, Carol a întreprins şi următoarele acţiuni potrivnice ţării:

01 Prinţul Carol a adresat o cerere lui Cristescu Plăpumaru, de înscriere în Partidul Social Democrat Român (Nota 22, pg. 291), nefiind cunoscute:

  • motivarea înscrierii în partidul respectiv care era potrivnic nevoilor şi tradiţiei române;
  • activitatea depusă de dânsul în această formaţie politică;
  • dacă familia regală a cunoscut această alegere politică făcută de fiul lor, viitorul rege al României.

02 Părăsirea comenzii Regimentului 8 Vânători de munte din Tg. Neamţ, pentru a pleca clandestin la Odessa să oficializeze căsătoria sa, la sfârşitul lunii august 1918 (Nota 23, pg. 24), rămânând necunoscute:

  • pe cine a împuternicit prinţul Carol să asigure conducerea regimentului în cauză, în timpul plecării sale din ţară;
  • cum a fost asigurată trecerea clandestină în Rusia Sovietică şi revenirea în ţară a grupului respectiv;
  • care a fost aportul regimentului de vânători din Tg. Neamţ, condus de prinţul Carol, la operaţiunile militare duse de armata română împotriva celor germane.

03 În cursul lunii mai 1919, pentru a nu fi din nou mobilizat în armată şi trimis pe frontul din Ungaria, prinţul Carol a procedat la:

  • simularea unui accident de echitaţie;
  • automutilare, împuşcându-se în coapsă (Nota 8, pg. 246) fără a fi date publicităţii:
    • instituţiile statului şi conducătorii acestora care au confirmat normalitatea faptelor de mai sus autoprovocate de prinţul Carol;
    • poziţia regelui Ferdinand faţă de acţiunile personale ale fiului său, moştenitorul tronului României.

04 În perioada 22 decembrie 1925 – 5 iunie 1930, prinţul Carol a părăsit ţara, soţia şi copilul şi a renunţat la rangul de moştenitor al tronului regal al României, pentru a trăi alături de Elena Lupescu în Franţa şi Italia, rămânând necunoscute:

  • activitatea desfăşurată de prinţul Carol după căsătoria sa cu Elena a Greciei (10.05.1921) şi până la data transmiterii renunţării la rolul său regal, adică până la 28 decembrie 1925;
  • activitatea desfăşurată de prinţul Carol alături de Elena Lupescu în străinătate şi sursa de venituri a acestora (Nota 24);
  • acţiunile întreprinse de prinţul Carol, pentru România, în perioada de părăsire a ţării.

b. În a doua perioadă politică a lui Carol, au fost reţinute ca nefiind clarificate următoarele acţiuni:

01 Carol a fost adus în ţară de masonerie în baza unei convenţii secrete de subordonare (Nota 8, pg. 324), acţiune politică care a păstrat secretul şi pentru:

  • originea, conducerea şi obiectivele organizaţiei respective;
  • conţinutul convenţiei încheiată între Carol şi masonerie;
  • avantajele concrete pentru ţara noastră aduse de convenţia respectivă.

02 Tatăl doamnei Wolff, metreasa regelui Carol II, a fost coproprietar cu Gavrilă Marinescu – prefectul capitalei, colonelul care l-a ajutat pe prinţ să restaureze imediat după întoarcere, a peste 15 tripouri în Bucureşti (Nota 15, pg. 164) acţiuni pentru care nu există informaţii privind:

  • identitatea şefilor celor 15 tripouri;
  • activitatea oficială, amplasarea şi durata de funcţionare a tripourilor respective.

03 La 2 aprilie 1931, regele Carol II, a semnat Legea Contra Cametei (Nota 25, pg. 52), care îngrădea substanţial posibilitatea capitalizării prin această practică a împrumuturilor, domeniu în care excelau evreii, măsură legislativă pentru care nu au fost publicate:

  • efectivele de cămătari existente oficial în oraşele şi în capitala ţării şi originea lor etnică, înainte de apariţia acestei legi;
  • efectivele de cămătari rămase în localităţile ţării, după aplicarea acesteia;
  • situaţia cămătarilor din mediul rural, după aplicarea legii respective, adică efectivele, volumul împrumuturilor prin camătă şi dobânda încasată, măcar în perioada 1931-1935.

04 La 14 octombrie 1932, Alexandru Vaida Voievod şi-a înaintat cererea de demisie din funcţia de preşedinte al Consiliului de miniştri, ca formă de protest faţă de modul cum era condusă politica externă a României de către N. Titulescu (Nota 26, pg. 77) fiind în continuare cu caracter secret:

  • conţinutul actului de demisie prezentat de Alexandru Vaida Voievod;
  • obiectivele externe ale ţării care au rămas în continuare nerezolvate;
  • poziţia regelui Carol II faţă de problemele externe cuprinse în cererea de demisie a preşedintelui Consiliului de miniştri.

05 Prin Legea Madgearu s-a încercat să se pună capăt tâlhăriilor fiscale din ţara noastră însă, în realitate, statul a fost blocat prin pierderi de miliarde de lei, în urma aplicării Legii de contabilitate publică, introdusă de Virgil Madgearu.

După intrarea în vigoare a acestei legi, efectiv tâlharii au furat cu forme aparent legale (Nota 16, pg. 538).

Pentru pierderile suferite de statul nostru, ca urmare a aplicării acestei noi legi de contabilitate, la începutul deceniului trei al veacului trecut, nu au fost publicate informaţii nici pentru:

  • volumul daunelor provocate anual bugetelor unităţilor locale şi centrale ale statului;
  • principalii responsabili pentru producerea daunelor respective;
  • nominalizarea formaţiei care a elaborat documentaţia pentru Legea contabilităţii publice, şi pregătirea profesională a acestora;
  • poziţia regelui şi a şefilor guvernelor faţă de provocatorii şi beneficiarii daunelor bugetare şi fiscale.

06 În ziua de 24 ianuarie 1933, o grupare de studenţi legionari au depus o coroană de flori şi o cruce la Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol, întreaga solemnitate fiind condusă şi oficiată de preoţi ai Patriarhiei.

Ceremonia a fost reprimată brutal de forţe poliţieneşti, însă ecoul ei în populaţie a fost major (Nota 27, pg. 139).

Despre această acţiune desfăşurată de poliţia capitalei, nu au fost făcute cunoscute:

  • tratarea de către poliţia capitalei ca fiind nelegală sărbătorirea zilei de Unire a Principatelor, în faţa Mormântului Eroului Necunoscut, din Parcul Carol, de către o formaţie studenţească, împreună cu preoţi de la Patriarhie;
  • motivarea înfiinţării de către şeful poliţiei capitalei, a unui bordel, a unei case de pariuri, şi a unui cazino, în faţa Monumentului Eroului Necunoscut.
  • normalitatea conducerii acestor localuri străine preocupărilor neamului nostru de către prefectul capitalei Gavrilă Marinescu, pentru regele ţării;
  • poziţia oficială a regelui şi a primului ministru faţă de represiunea poliţiei şi faţă de funcţionarea unor localuri dubioase în faţa Monumentului Eroului Necunoscut din Parcul Carol.

07 În vara anului 1933, politicianul liberal I. G. Duca s-a deplasat în Franţa pentru rezolvarea unei probleme de împrumut financiar cu care ocazie şi-a luat angajamentul pentru:

  • desfiinţarea Gărzii de Fier;
  • tranzitul a 150.000 de evrei din Germania prin România şi facilitarea staţionării sau emigrării acestora pe la Constanţa spre Palestina;
  • acordarea cetăţeniei române unui număr de 300.000 de evrei, majoritatea comunişti, care fugiseră în Germania (Nota 27, pg. 121,122).

Pentru aceste acţiuni politice acceptate de I.G. Duca la Paris, nu au fost date informaţii nici pentru:

  • argumentele prezentate de finanţatorul Horace Finally, pentru desfiinţarea Gărzii de Fier;
  • motivarea juridică folosită de conducerea statului nostru, pentru lichidarea formaţiei politice respective;
  • efectivul de evrei plecaţi din Germania şi veniţi în România, din care:
    • numărul celor care au plecat în Palestina,
    • numărul celor care au primit cetăţenie română;
    • poziţia oficială a regelui Carol II pentru refugierea a 450.000 de evrei din Germania în România.

08 Prin Jurnalul Consiliului de miniştri din 9 decembrie 1933, Garda de Fier a fost desfiinţată, acţiune care a fost urmată de uciderea a 16 legionari, şi arestarea a peste 2000 (Nota 27, pg. 121), neexistând informaţii măcar pentru:

  • documentaţia care a stat la baza măsurii de dizolvare a formaţiei politice în cauză şi legalitatea acestei măsuri;
  • faptele săvârşite de cei 16 legionari asasinaţi şi a celor peste 2000 arestaţi şi durata ţinerii acestora în puşcării;
  • poziţia regelui Carol II faţă de măsurile dispuse de guvernul I.G. Ducă, pentru dizolvarea formaţiei politice Garda de Fier, uciderea şi arestarea unui efectiv însemnat dintre aceştia.

09 La 29 ianuarie 1934, regele Carol II a primit Raportul Marelui Stat Major, înaintat şi Consiliului Tehnic Superior al Apărării Naţionale, privind numărul mare de străini (unguri şi ruşi) aflaţi în posturi de răspundere în căile ferate, motiv pentru care se solicită o intervenţie pe lângă Direcţia căilor ferate pentru că personalul în cauză să fie înlocuit cu personal de origine română (Nota 26, pg. 144), până în prezent nefiind publicat oficial:

  • numărul posturilor de răspundere în unităţile de căi ferate, deţinute de români, unguri şi de ruşi, la începutul anului 1934 şi la sfârşitul următorilor ani din domnia regelui Carol II;
  • conţinutul ultimului raport întocmit de conducerea Direcţiei căilor ferate pentru situaţia străinilor din posturile sale de conducere;
  • intervenţii ale regelui, pentru normalizarea situaţiei în conducerea căilor ferate.

10 Deşi în luna iulie 1934 a fost votată legea simplificării serviciilor publice, în anul 1936 existau 440.000 de salariaţi publici la o populaţie de 18 milioane de locuitori.

În aceeaşi perioadă, în Germania cu o populaţie de 72 milioane de locuitori, erau numai 250.000 funcţionari.

Cheltuielile pentru personal, erau în Germania în proporţie de 23%, în Italia de circa 18%, dar în România aceste cheltuieli reprezentau 55% din total (Nota 28, pg. 130,131).

Faţă de această realitate nu au fost prezentate explicaţii nici pentru:

  • introducerea şi menţinerea unei birocraţii de 7 ori mai mare faţă de Germania, adică statul Român a plătit 440.000 de funcţionari, în loc de 62.500;
  • motivarea regelui şi a şefilor de guvern pentru existenţa şi menţinerea acestei imense birocraţii.

11 În luna octombrie 1934, guvernul Germaniei a avansat României o propunere prin care Reichul a oferit:

  • garantarea tuturor frontierelor româneşti şi – furnizarea de armament de cea mai bună calitate, la preţuri foarte mici, numai pentru a nu permite trupelor sovietice să treacă prin teritoriul ţării noastre (Nota 29, pg. 44), neexistând informaţii oficiale măcar pentru:
    • documentaţia întocmită în cadrul ministerului de externe român pentru această propunere germană, cât şi modul în care documentaţia respectivă a fost valorificată de ministrul Titulescu;
    • poziţia regelui Carol faţă de această propunere a guvernului german şi motivarea neîncheierii unei înţelegeri economico-politică în baza acesteia.

12 La sfârşitul anului 1934 a fost desfăşurată o anchetă parlamentară la solicitarea lui Iuliu Maniu pentru clarificarea acuzaţiei adusă în „Afacerea Skoda”, rămânând secrete:

  • actul final întocmit de comisia parlamentară desemnată pentru clarificarea problemei respective;
  • conţinutul biletului scris de regele Carol II pentru colonelul Pompoiu, primul comisar regal;
  • procesul verbal scris de către grefierul militar, cu modificările făcute de către colonelul amintit (Nota 30, pg. 129, 130);
  • explicaţiile prezentate de regele Carol II faţă de actul final întocmit de comisia parlamentară pentru clarificarea acestei probleme.

13 Preţurile produselor agricole în anii 1934-1937, au fost cu 36,1% – 44,6% mai mici faţă de preţurile produselor industriale necesare gospodăriilor ţărăneşti (Nota 28, pg. 100), politică oficială pentru care nu au fost aduse explicaţii privind:

  • continuarea practicii guvernamentale de păgubire a gospodăriilor ţărăneşti prin impunerea unor preţuri derizorii pentru vânzarea produselor agricole concomitent cu scumpirea enormă a produselor industriale necesare acestor gospodării;
  • lipsa intervenţiei regelui Carol II şi ai şefilor de guvern, pentru, introducerea ordinei în păguboasa realitate economică a ţării noastre.

14 La 5 octombrie 1935, Gh. I. Brătianu, a prezentat în parlament o interpelare a ministrului de externe N. Titulescu privind încheierea unui pact între România şi U.R.S.S., pentru trecerea trupelor sovietice prin ţară (Nota 26, pg. 178) moment politic deosebit pentru care lipsesc informaţii şi pentru:

  • conţinutul pactului Încheiat de N. Titulescu cu U.R.S.S., pentru trecerea trupelor sovietice prin ţara noastră;
  • răspunsul dat de ministrul de externe la interpelarea prezentată de şeful liberalilor;
  • poziţia regelui Carol II faţă de pactul în cauză.

15 În anul 1936, politica pentru acordarea creditelor bancare a fost ostilă agriculturii întrucât de aceste mijloace financiare au beneficiat:

  • marii industriaşi în proporţie de 63%,
  • comercianţii în proporţie de 25%,
  • agricultorii în proporţie de 3% (Nota 31, pg. 150), neexistând explicaţii oficiale măcar pentru:
    • neintervenţia guvernului, parlamentului şi a regelui pentru înlăturarea nedreptăţilor fiscale şi financiare care au fost săvârşite în mod continuu în dauna satelor;
    • exploatarea nemiloasă în continuare a gospodăriilor ţărăneşti de către organele statului şi de către cămătari.

c. În perioada de dictatură regală, adică în perioada 10 februarie 1938 – 5 septembrie 1940, au fost organizate şi dispuse multe acţiuni cu caracter politic, din care au rămas necunoscute:

01 Din jurnalul regelui lipsesc 48 de pagini care acoperă perioada 1 ianuarie – 18 mai 1938, adică tocmai din zilele în care regele s-a auto-transformat din monarh constituţional în rege dictator (Nota 4, pg. 348).

Din acelaşi jurnal lipseşte textul ce acoperă perioada 4 septembrie 1938 – 12 martie 1939, când pe plan european a avut loc deznodământul crizei cehoslovace, iar pe cel intern, execuţia lui Codreanu (Nota 4, pg. 360). Pentru 257 zile din anul 1938 şi pentru 71 zile din anul ulterior, adică în total 328 de zile, nu sunt explicaţii pentru:

  • motivarea lipsei paginilor din jurnalul regal personal, tocmai din perioada începutului unor acţiuni politice interne nefavorabile ţării noastre;
  • identificarea acţiunilor politice întreprinse personal de rege la începutul şi la sfârşitul anului 1938 şi la începutul anului 1939.

02 La începutul lunii ianuarie 1938 au fost retrase 115.000 brevete pentru băuturi spirtoase negustorilor evrei (Nota 28, pg. 282), acţiune pentru care lipsesc informaţiile oficiale cu privire la:

  • numărul brevetelor pentru băuturile alcoolice retrase negustorilor evrei din: mediul rural şi din cel urban, pe provincii;
  • durata retragerii brevetelor respective;
  • poziţia regelui faţă de măsura în cauză.

03 Prin decretul-lege din 22 ianuarie 1938 a fost anulată revizuirea încetăţenirilor, pentru a fi retrasă cetăţenia română acelor care s-au strecurat în ţară pe căi lăturalnice (Nota 28, pg. 282), dispoziţie politică pentru care nu se cunoaşte:

  • efectivul celor care s-au strecurat în ţară pe căi lăturalnice, etnia, ţara din care au plecat şi profesiunile de bază ale acestora;
  • judeţele din ţara noastră unde şi-au stabilit domiciliul;
  • efectivul străinilor de mai sus care au fost obligaţi să plece din ţară;
  • poziţia manifestată de rege faţă de legea respectivă.

04 După apariţia noii Constituţii, comerţul legionar început cu un an în urmă, a fost desfiinţat la 22 februarie 1938 (Nota 32, pg. 121), fără a fi cunoscute nici în prezent:

  • numărul şi felul unităţilor comerciale desfiinţate şi efectivul de salariaţi de la primele 13 partide politice care au participat la alegerile din 20 decembrie 1937;
  • documentaţia care a stat la baza includerii în noua Constituţie a prevederii desfiinţării unităţilor comerciale ale partidelor politice.

05 În cadrul şedinţei de lucru din 6 martie 1938 a Consiliului de miniştri, prezidat de rege, consilierul regal N. Iorga a cerut dizolvarea cuiburilor legionare şi distrugerea Gărzii de Fier (Nota 27, pg. 256), intervenţie politică pentru care nu au fost publicate:

  • documentaţia prezentată de consilierul regal menţionat, pentru desfiinţarea formaţiei legionare;
  • lista membrilor guvernului care au participat la şedinţa de lucru respectivă, care nu şi-au dat acordul pentru desfiinţarea Gărzii de Fier;
  • poziţia regelui faţă de propunerea făcută de consilierul regal N. Iorga.

06 După închiderea magazinelor, şeful Gărzii de Fier, a trimis la 26 martie, consilierului regal N. Iorga o scrisoare (Nota 33, pg. 223-226) pentru publicarea în ziarul său „Neamul Românesc” cu următorul conţinut:

„D-lui Profesor Nicolaie Iorga

Astăzi, Sâmbătă 26 Martie 1938, orele 9 dim., cele două restaurante de la Obor şi de la Liceul Lazăr au fost închise de autorităţi. La fel magazinul de coloniale. La cel dintâi s-au prezentat Comisarul şef Furduescu de la circ. 18-a, însoţit de trei comisari ajutori şi de un pluton de jandarmi sub comanda unui sergent. La cel de-al doilea, Comisarul şef Malamuceanu, însoţit de doi comisari ajutori, punând în vedere personalului să se retragă, deoarece au ordin ca să evacueze şi să închidă imediat localul. Dl. Popescu le-a cerut să arate un ordin scris. Au răspuns: „Avem ordin verbal”. Personalul s-a retras, fără nici un fel de împotrivire, lăsând totul în mâinile autorităţilor. Menţionez ca procedură: lipsa de omenie, căci tot există omenie, chiar şi în cele mai mari injustiţii pe care voieşti să le faci. Este, într-adevăr, lipsit de orice simţ de omenie ca să te prezinţi la o afacere comercială, să închizi imediat, să scoţi personalul în drum, luându-i şi camera în care dormea. Şi pe deasupra şi râsul şi satisfacţia comercianţilor alogeni, care priveau cum se dărâmă sub loviturile stăpânirii lor şi acest început de comerţ românesc. Ce-ar fi fost dacă s-ar fi spus: Vă pun în vedere că în termen de trei zile să vă aranjaţi toate chestiunile şi să închideţi localul, căci Ministerul de Interne a luat această dispoziţie. A II-a chestiune. Refuzi să dai un ordin scris în virtutea căruia să putem acţiona justiţia şi să vedem asupra cui cade răspunderea morală şi juridică. N-aţi voit să ne daţi ordinul? Ei bine, vi-l dau eu acum a fost primit de autorităţile locale din partea Domnului Armand Călinescu: „Prefectura şi Chestura Poliţiei, Direcţia Siguranţei, Bacău, Galaţi, Piatra-Neamţ, Arad. Urmare ord. Ministerul de Interne no. 745/25 şi Siguranţa Generală no. 1488/25, luaţi măsuri şi îngrijiţi, închiderea localurilor de consum şi debit cunoscute şi specificate prin anexa ord. 1821/17/2 crt. Raportaţi ca urmare 25678 00213 86091 22001”. A III-a remarcă este aceea că închiderea acestor două restaurante ne-a cauzat prejudicii materiale sângeroase şi obligaţii cărora nu le vom putea face faţă în nici un fel. Deci mari prejudicii morale. Întreprinderea „Obor” s-a deschis la data de 3 octombrie 1937, făcându-se numai cheltuieli de investiţii în reparaţia localului de 400.000 lei cu o chirie de 200.000 lei. Restaurantul „Lazăr” s-a deschis în noiembrie 1937, cu o chirie de 280.000 lei anual şi investiţii în reparaţia localului de 250.000 lei. În ambele localuri, mărfuri, veselă şi vinuri în pivniţă, în cea mai mare parte pe credit, peste 2 milioane şi jumătate. Tot ce-am adunat prin cea mai mare economie şi muncă se află aici. Când, acum 15 ani în urmă, tineretul manifesta zgomotos împotriva cuceririi iudaice (nu mai zgomotos decât dl. Iorga la 1906), Domnii de astăzi, aceşti domni din guvernul de astăzi, ne spuneau: „Nu aşa veţi rezolva problema evreiască. Apucaţi-vă de comerţ. Faceţi comerţ ca ei”. Iată, ne-am apucat. Cu sufletul plin de speranţe. Cu dor de muncă. Când aţi văzut însă că am pornit, că suntem corecţi, că suntem capabili, că munca noastră e binecuvântată de Dumnezeu, veniţi tot voi şi distrugeţi acest început de comerţ românesc, poate cel dintâi început serios din vremea noastră, veniţi şi fără milă înăbuşiţi aceste încercări, tot avântul nostru şi atâtea speranţe. Ce epitete pot să vă dau? Ce cuvinte din limba română vi s-ar potrivi? Ne acuzaţi că am greşit în trecut? Dar cine n-a greşit dintre voi? Spuneţi-ne însă cu ce am greşit acum! Ne scoateţi o crimă din ceea ce înşivă ne îndemnaţi ieri că să facem? Vine Profesorul Iorga, care strigă acum patru luni, dând alarma în linia comerţului creştin răpus de evrei şi făcând apel chiar la violenţă, vine, ne murdăreşte gândurile noastre curate, şi ne răpune el pe noi, pe Români? Niciodată, nici un cuvânt de rău pentru Profesorul Iorga. Totdeauna cu respect şi cu bunăcuviinţă. De câtva timp plouă cu articole de otravă peste noi. „Între bliduri (adică la restaurantele noastre) făceam comploturi, punem la cale revoluţii îngrozitoare şi vrem să ucidem oameni. Suflete de asasini, oameni cu revolverele în mână şi în buzunare”. Ei bine, nu mai pot. Din marginile puterilor mele omeneşti, eu care te-am respectat îţi strig: „Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte.” Datoria elementară a unui om corect este ca să se informeze şi la omul pe care-l judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai Domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa). Eu nu mă pot bate cu D-ta. N-am nici geniul, nici vârsta, nici condeiul şi nici situaţia D-tale. N-am nimic. D-ta ai totul. Dar, din adâncul unui suflet lovit şi nedreptăţit, îţi strig şi îţi voi striga din adâncul gropii: eşti un necinstit sufleteşte, care ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate. Voi, care ne acuzaţi de violenţă, după ce aţi întrebuinţat contra noastră cele mai mari violenţe, împingându-ne la disperare şi păcat, voi, cărora, dacă cineva v-ar fi dat numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel cu mine, fără ca să mai fi trecut prin chinurile fizice şi umilinţele prin care am trecut noi, vouă, necinstiţilor sufleteşte, vă vom dovedi acum că nu vom reacţiona în nici un fel la toate provocările voastre. Nu să ne închideţi comerţul nostru, să nu înăbuşiţi avântul, ci să ne bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în Insula Şerpilor, să ne ucideţi cu pietre, să ne spânzuraţi cu picioarele în sus şi să ne bateţi în cuie, să ne supuneţi la cele mai mari umilinţe. Nu veţi mai întâmpina nici Dvs., Domnule Profesor Iorga, şi nici ceilalţi toţi care v-aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai nici o violenţă, ci nici măcar o opunere. Dar, de acum şi până voi închide ochii, Domnule Iorga, şi după aceea, te voi privi aşa cum meriţi.
„CORNELIU ZELEA CODREANU
Bucureşti, 26 Martie 1938

(Apasa pe butonul Next pentru a citi continuarea)