• Categorie: Cultural
  • Accesări: 915

Pagini de istorie scrisa

13/25 februarie 1856 CONFERINŢA DE PACE DE LA PARIS DESPRE STATUTUL ŢĂRII ROMÂNEŞTI ŞI MOLDOVEI Art. 22. "Les pays roumaines" se vor bucura şi pe viitor, sub suzeranitatea Înaltei Porţi şi sub chezăşia Puterilor tocmitoare de drepturile şi scutirile ce au. Niciuna din Puterile chezaşe nu va putea să aibă în parte ocrotire asupra acestor ţări; asemenea nu se poate îngădui ca să se amestece cineva în treburile lor din năuntru. Art. 23. Înalta Poartă se îndatorează a păstra ziselor ţări o oblăduire neatîrnată şi naţională, precum şi deplina slobozenie de religie, negoţ şi plutire. Legile şi întocmirile de astăzi se vor schimba, spre a se întocmi o comisie care se va aduna la Bucureşti. Însărcinarea acestei comisii va fi de a cerceta şi a afla starea de astăzi a ţărilor numite şi a arăta temeiurile viitoarei lor întocmiri. Art. 24. Sultanul făgăduieşte că va chema îndată, în fiecare din aceste două ţări o Adunare într-adins pentru aceasta (ad-hoc) alcătuită din înfăţişătorii tuturor intereselor şi tuturor stărilor de oameni ale neamului. Aceste adunări vor fi chemate pentru a da pe faţă dorinţele poporului, asupra chipului de întocmire hotărîtoare a ţărilor. Art. 25. Înţelegerea hotărîtoare despre părerea celor două Adunări, cu puterea suverană, se va aşterne în scris, într-o învoială încheiată la Paris între părţile tocmitoare. Un hatişerif, potrivit acestei învoieli, va hotărî desăvîrşit noua stare a acestor ţări, care, pe viitor, vor fi puse sub chezăşia tuturor Puterilor iscălite în tratat. Art. 26. S-a primit de noi ca ţările române să aibă oştire naţională pentru siguranţa din năuntru şi a graniţelor. Nici o piedică nu se va putea pune măsurilor neobişnuite de apărare pe care, în unire cu Înalta Poartă, aceste ţări vor fi chemate a lua spre a respinge orice năvălire străină. Art. 27. Dacă liniştea din năuntrul ţărilor acestea va fi ameninţată, Înalta Poartă se va înţelege cu celelalte Puteri tocmitoare asupra măsurilor ce ar trebui să se ia spre a restatornici sau a păstra liniştea. Niciuna din Puteri nu poate, mai înainte de a se înţelege cu celelalte, să intre cu arme în aceste ţări. * * * 15/27 februarie 1880 LEGEA PENTRU CESIUNEA CĂILOR FERATE Relaţiile cu Rusia s-au încordat, ajungîndu-se chiar la un moment de criză în ianuarie 1879, cînd, în cadrul operaţiilor de delimitare a frontierei sudice a Dobrogei, trupele române au ocupat colinele care dominau oraşul Silistra. Din cauza acestui incident, România a fost izolată din punct de vedere politic şi diplomatic. Trupele române au fost constrînse să se retragă, deşi în final teritoriul în litigiu a revenit României. Înfrîngerea diplomatică a guvernului român a îngăduit Germaniei să exercite noi presiuni pentru satisfacerea cerinţelor acţionarilor germani ai Societăţii Căilor Ferate. Încheierea alianţei dintre Austro-Ungaria şi Germania a desăvîrşit izolarea politică a României. Legea pentru revizuirea articolului 7 din Constituţie, prin maniera în care a fost realizată, a reprezentat una din paginile fundamentale din istoria independenţei şi suveranităţii României, fiind adoptată de Adunarea constituantă, la 11/23 octombrie 1879. Germania a continuat politica de şantaj, care nu avea niciun temei juridic în Tratatul de la Berlin. Abia după ce, la 15/27 februarie 1880, Camera Deputaţilor a ratificat, în sensul dorit de capitaliştii germani, Legea pentru cesiunea căilor ferate ale societăţii acţionarilor către statul român, independenţa României a fost recunoscută de Germania, Franţa şi Marea Britanie, după ce, la 19/31 ianuarie 1880 fusese recunoscută de Grecia şi Olanda. Paralel cu tratativele pentru recunoaşterea independenţei s-a acţionat pentru ridicarea României la rangul de REGAT. Recunoaşterea , în anul 1879, a titlului de Alteţă regală pentru Carol I, a reprezentat un pas important pe această cale. Soluţionarea problemei REGATULUI ROMÂN, considerată cu simpatie la Berlin, Londra şi Roma, a fost întîrziată din cauza opoziţiei Austro-Ungariei. Comandor av. (r) AUREL NIŢĂ