• Categorie: Cultural
  • Accesări: 1096

Contrastul Libertăţii

Pe Ellis Island, numită şi insula imigranţilor, unde ajungeau toţi cei care voiau să intre în America, te întîmpină un citat din Franklin: "Acolo unde este libertatea, se află şi ţara mea". Şi drept reper, la cîteva sute de metri depărtare, vezi chiar Statuia Libertăţii, creaţie a sculptorului francez Frederic Auguste Bartholdi, care are în muzeul statuii şi o întruchipare mecanică, o figură de ceară, care din 30 în 30 de minute ne vorbeşte, ne spune istoria statuii. Mai văzusem Ellis Island, implicit Statuia Libertăţii, dar acum am revenit cu un scop precis, să depistez urme româneşti! Scînteia a fost aprinsă de o urmă de pe caldaramul străzii Broadway, capătul dinspre Bowling Green, unde, în dreptul lui Cunard Building, scrie că pe acolo a trecut şi "Mary, Queen of Rumania", în 1926. E singura urmă istorică lăsată de România la New York. Şi, intrigat, m-am gîndit că trebuie să fie şi altele, dacă nu contemporane, măcar din trecut, fiindcă ştiam că, la începutul Secolului 20, făgărăşenii mei, ardelenii în general, au emigrat masiv în America. În cartea Ţara originilor am oferit numeroase date privind emigraţia făgărăşeană în America, inclusiv o fotografie cu imigranţi de la începutul secolului trecut, plus că am citat şi cîteva "cîntece din streini", cum se numeau scrisorile lor trimise în ţară. Evident, revederea Statuii Libertăţii de aproape, cu figura ei tristă, marcată de vremuri, apoi păşirea pe Ellis Island, unde se află Muzeul imigraţiei, m-au emoţionat profund. Nu există pe pămînt un contrast mai fantastic ca aici, graţie Libertăţii, între buildingurile Manhattanului, care se văd în panoramă, şi imaginile din Muzeu, imaginile mizere ale imigranţilor, cu obiectele lor sumare, conservate în nişte vitrine, de la valize şi periuţe de dinţi şi pînă la maşini de scris, cu păturile suprapuse ca de ghetto, o atmosferă de lagăr, fiindcă imigranţii erau nevoiţi să stea aici pînă li se studiau dosarele şi li se admitea sau nu să intre în America. Cam trei sferturi dintre ei trebuia să ia drumul îndărăt. Condiţia numărul unu era sănătatea. Şi lîngă clădirea muzeului, cu aspect de închisoare, mai există nişte clădiri numite "spitale", unde imigranţii erau amănunţit controlaţi medical. Apoi li se mai cerea să aibă o meserie şi să arate cu ce bani au venit în America. Contrastul dintre ceea ce au adus cu ei imigranţii şi ceea ce aveau să creeze, o nouă lume, o nouă civilizaţie, cu buildingurile ei fantastice, va rămîne cel mai mare mister al istoriei omenirii. Din epoca faraonilor nu s-a mai creat aşa ceva. Dar aici nu sînt cîteva piramide, ci mii, toate avînd o altă arhitectură, deşi stilul e acelaşi, pe verticală, idee generată de mitul golemic. Dar şi de mitul Libertăţii. Evident, acest stil a fost creat de un evreu, Robert Moses, care a fost un geniu al urbanizării, a creat şi poduri, tuneluri, şosele, a dat direcţia în care trebuie construită Lumea Nouă. Şi cine a construit-o? Robii din Ellis Island. Este cel mai fantastic contrast al istoriei. Iar el trece prin Statuia Libertăţii, care este o punte între Nimicul cu care imigranţii au venit aici şi Totul pe care ei l-au creat, America pe care o vedem azi. Nu-ţi vine să crezi că într-un răstimp atît de scurt, de o sută şi ceva de ani, s-a creat într-adevăr o Lume Nouă! Şi ştiam că printre robii, unii de geniu, care au contribuit la această minune, se află şi români, sutele de mii de români care au emigrat în America în perioada 1900 - 1920, cînd a existat un adevărat exod al plecărilor, ajungîndu-se să se spună despre fiecare sat din Ţara Făgăraşului, din Ardeal în general, că este "un colţ de America". Şi cu toate acestea, mare e mirarea cercetătorului cînd se loveşte de o lipsă totală de informaţii, în chiar Muzeul imigraţiei. Nu există decît într-o vitrină consemnat că o nemţoaică a donat o cămaşă ţărănească din România anului 1900, dar la nr. 2 indicat, acest obiect de port lipseşte! Parcă România a fost intenţionat ştearsă de pe harta istoriei americane. E o mare durere să vezi săli întregi dedicate imigranţilor italieni, ruşi, polonezi, cehi, lituanieni, unguri şi altor naţiuni, iar românii să fie ca şi inexistenţi, deşi în sectorul statistic numărul imigranţilor din Europa de Est este marcat printr-un pilon semnificativ! Să fie de vină dictatura comunistă? Dar de ce Rusia şi celelalte ţări estice sînt bine reprezentate, prin urme semnificative? Încă o dată sînt convins că această ignorare a României din istoria Americii se datorează politicii dezastruoase care se face la Bucureşti! Şi este suficient să ne gîndim cum îşi bate joc ICR de Eminescu, pe care îl ignoră chiar în ziua lui de naştere! Sau cît de dramatică este soarta statuii poetului, care încă nu a fost plasată nicăieri, deţi aprobarea de la Primăria New York-ului există de cîteva decenii! Dacă Eminescu, simbolul românilor, este ignorat chiar de cei care sînt plătiţi să se ocupe de cartea de vizită a ţării, cui să-i mai pese de istoria imigranţilor?! Cu o astfel de politică, asemănătoare cu un abandon matern, nu e de mirare că românii n-au lăsat urme aici, să afli că o faptă anume e specific românească, dimpotrivă, au adus peste Ocean tot ce e mai urît, securişti în sutană, certuri, intrigi, o anormală dispută între legionari şi comunişti, adică nimic constructiv, demn de această Lume Nouă. Vă daţi seama, în condiţiile în care românii au început de cîţiva ani să emigreze masiv şi în America, ce misie grea vor avea aceste generaţii de noi imigranţi să umple golul pe care l-a lăsat şi continuă să-l lase o politică dezastruoasă?! Şi nu vă puteţi imagina ce greu se descurcă ei cînd spun că sînt români! E suficient să vedeţi filmul The Wolfman, producţie recentă (2010), să aflaţi cu cine sîntem noi asimilaţi, cu ţiganii! Şi cînd te gîndeşti că ţiganii români n-au construit nimic aici, dar românii veritabili, da! Făgărăşenii în special, ardelenii în general, şi-au dăruit energia cu folos, au construit case, biserici, au dat valori intelectuale, aşa cum am avut prilejul să arăt în cărţile mele despre America. Mă uitam la mulţimea de vizitatori, de turişti, printre care foarte mulţi chinezi şi indieni, care stau la cozi interminabile, începînd cu controlul vamal, impus după atacul terorist de la 11 septembrie 2001, cînd vizita la Statuia Libertăţii a fost suspendată timp de cîţiva ani, chiar şi azi, accesul pe scările din interiorul statuii fiind interzis, oare îşi dau ei seama că sînt beneficiarii unui formidabil contrast istoric, ai unei munci titanice, de Sisif, a acelor imigranţi, numiţi, pe bună dreptate, pionierii Americii?! GRID MODORCEA