Interviu cu soprana Elena Moşuc

Dând curs invitaţiei amicului meu Florin C., am participat ieri la un concert de gală, organizat cu ocazia Zilei Naţionale a României la Institutul Cultural Român din Londra, unde am avut bucuria revelaţiei unor stări deosebite. Prestaţia extraordinară a Elenei Moşuc, prezenţă constantă pe scene celebre precum Metropolitan Opera New York, Teatro alla Scala din Milano sau Opera de Stat din Viena, acompaniata de pianistul Enrico Cacciari, a constituit un eveniment unic.

Cu tot frigul pătrunzător, ne-am incumetat să infruntăm gerul pentru a ajunge pe 1 Belgravia Square. La recepţie am fost intampinaţi cu un pahar de sampanie, in semn de Bun-Venit. Ne-am găsit apoi locul in sală.

În cuvântul de deschidere, excelenta sa, domnul Ion Jinga, ambasadorul României la Londra, a evocat semnificaţia Zilei de 1 Decembrie: „1 decembrie 1918 a marcat împlinirea unui proces istoric care a durat aproape 2000 ani. Unirea teritoriilor locuite de români într-un stat naţional unitar a reprezentat cel mai important deziderat naţional, realizat pentru prima dată de către Mihai Viteazul în anul 1600 şi consfinţit acum 92 de ani prin actul istoric de la Alba Iulia”. Programul a cuprins arii cunoscute din opere (Quando m’en vo de G. Puccini şi Caro nome de G. Verdi), lied-uri de George Enescu (Estrenne a Anne, Bonjour, Languir me fais) şi Tiberiu Brediceanu (Floricică de pe apă) şi colinde de Crăciun. Timbrul curat, catifelat, chiar şi în acutele cele mai înalte, al sopranei, şi interpretarea pianistică exceptională a lui Enrico Cacciari ne-au purtat pe tot parcursul spectacolului intr-o călătorie sonora ce facea sufletul sa vibreze la sunetele subtile ale muzicii, acele armonice lăuntrice pe care nici nu le puteţi conştientiza decât sufleteşte. La finalul acestei calatorii am profitat de bunăvoinţa sopranei Elena Moşuc, căreia i-am răpit un scurt interviu, rugându-o să ne împărtăşească impresiile din această seară.

Elena Moşuc: Am vazut că sala a fost plină, şi foarte multi au fost furati de melodiile şi colindele românesti, am simtit in această seară că dorul de tară ii apasă pe români, iar tot ceea ce este românesc ii emotioneaza, acesta fiind semnul unei nostalgi dar şi al unui patriotism, zic eu, sincere, adevărate.

Ovidiu Lapuşneanu: Cum vă veți petrece sărbătorile de iarnă? E.M.: "Sarbatorile le voi face la Zürich, unde in decembrie am o productie destul de grea, de Strauss, Die Schweigsame Frau, cu rolul principal şi suntem in repetitii. Astfel vom avea doua spectacole in decembrie şi trei in luna ianuarie. Din 17 ianuarie incep repetitiile la Norma, unde, de asemenea eu fac rolul titular. Spectacolele vor avea loc pe intreaga lună martie, cu premiera pe 27 februarie la Opera din Zürich. Urmeaza apoi Lucia di Lammermoor, in aprilie, la Berlin, Rapirea din Serai la Munchen, Rigoleto la Zürich, precum şi o noua productie de Lucia, la Torino. In toamnă voi fi la Hamburg cu Faust, la Dallas cu Lucia. Urmează apoi niste spectacole la Scala din Milano. In 2010 voi debuta la Salzburg, cu o operă foarte grea, Ariadne auf Naxos de Strauss, in versiunea originală, termineta ariei fiind cu un ton mai sus, iar rolul de două ori mai lung."

O.L.: Vă mulţumesc mult pentru acest interviu pe care l-aţi acordat siteului nostru si vă doresc mult succes. La mulţi ani!
Realizator: Ovidiu Lapuşneanu
Fotograf: Florin Chiţu (comunitatea.co.uk)