Maude, sincronia hibridă a culorii

Arta la superlativ. Portretul unui pictor de ocazie. Când dragostea se metamorfozează în culoare, tonurile şi gamele formează un cor la modul absolut. Zugrăvim un etern eu marginalizat şi nehotărât, pasional până la paroxism. Cred că poveştile mignonei Maude, pseudonim adoptat pentru a ascunde o identitate, prind aripi în culoare. Pe mine, unul m-au captivat. Ovidiu Lăpuşneanu O.L.: Maude, de ce acest pseudonim?
M.: Când viaţa este culoare iar timpul devine o gamă nescrisă, o pastişă, un lanţ anacronic de sinteze coloristice la fel şi Maude exprima prin picturile sale culoare, poftă de viaţă. Un personaj complex pe care îl vei regăsi dincolo de grafii coloristice. Sunt Maude aici, mereu pretutindeni şi nicăieri pentru că mi-am exersat umbră în tuşe de culoare.

O.L.: Ce e arta pentru tine?
M: O alegorie de sorginte artistică care explodează în puncte infinite de tonuri şi poveşti pastelate la timpul prezent. A vorbi despre culoare, cred că e semnul unei alegorii infinite. Amprenta lasată este un fapt artistic care în viziunea mea se diferenţiază de mimesisul contemporan. Arta este anti-mimesis definitorie pentru artistul creator de parabole. Nu cunosc vreo lege mai presus de artă în sine, pentru că în artă nu există reguli. Arta este un monolog al culorii – un alter ego cu dimensiuni universale.

O:L.: Ce te inspiră?
M: Obsesia are un rol creativ care se suprapune peste cunoaşterea artistică în culoare. Lumea se transformă continuu şi odată cu ea Maude recompune un paralelism artistic despre sine. În lucrările mele tratez subiecte precum liberul arbitru, cunoaşterea, imago mundi urban, limbajul ca instrument de comunicare umană, limbajul nonverbal şi valenţele sale, paradisiacul lumii contemporane, dinamica spaţiului, atemporalitatea, revelaţia creatoare, arta vidului, semiotica, pragmatismul, impersonalitatea formelor, progresia culorilor, abstractizarea conţinuturilor.

O:L.: Vorbeşte-mi mai multe despre universul acesta.
M: În secolul XXI arta contemporană exprimă libertatea în sine sub toate formele şi conţinuturile coloristice. Uite numai un exemplu, dacă ar fi să aleg un nume pentru acest l+aş numi simplu, Oraşul de Cretă. Însăşi numele pe care l-am ales este sugestiv. Culoarea a fost pentru mine prima formă de comunicare umană şi tot ceea tine de imago mundi. În Oraşul de Cretă există un spaţiu creativ şi subiectiv pentru tot ceea ce face eu. Am creat o lume total opusă realităţii, un altfel de poveste despre oameni.Aici mă dedic profunzimilor din latentul contemporan, las ca inspiraţia nocturnă să disipe orice nelămurire. Atunci Oraşul de Cretă capătă formă, cu ajutorul pensulei, bineînţeles. Cred că transpunerea realităţii prin culoare înglobează pragmatismele din spatele cuvintelor. Arta reprezentativă îmbracă o magnitudine vizuală pentru că Maude este omniprezenta în acest mic univers revelatoriu.

O:L.: Ai studii în domeniu?
M: Sunt absolventă de filologie, deşi prima mea dragoste pentru culoare nu am uitat-o niciodată. Am luat cursuri de pictură şi balet începând cu vârsta de şase ani.Mai târziu am continuat să pictez ca autodidact. Odată cu venirea în Marea Britanie s-a întâmplat să cunosc pictori care m-au îndrumat în domeniu culorii.Tot timpul mi-am cultivat spiritul prin incandescentele coloristice.Iubesc ceea ce fac şi nu-mi imaginez că va trebui să renunţ vreodată la aceste lucruri. Performanţa înseamnă exerciţiu. Tot timpul am lucrat şi mi-am însuşit cunoştinţe cu privire la arta reprezentativă.

O:L.: Un filolog pictor- un portret urban al lumii contemporane. Maude ai fost tentată să studiezi pictura într-un cadru academic?
M.: Desigur. Recent am aplicat la o şcoală de artă din Marea Britanie. Programul prin care am aplicat la studii se numeşte UCAS – e de fapt un centralizator.

O:L.: Ai vreun pictor care ţi-a îndrumat paşii?
Maude: Da. Sunt fascinată de suprarealişti, cubişti şi arta avangarde. Preferaţii mei sunt Jackson Pollock şi Francis Bacon. Pictura lui Bacon este lirică. Pot să afirm că mă regăsesc în dramatismul poveştilor lui.

O.L.: Există finalitate în artă?
M:: Absolut. Nu am suferit mai mult sau mai puţin şi doar am conştientizat faptul că fiziologia culorii se remarca prin anatomiile parfumate ale tendinţelor mele. Pledez pentru sinceritate în artă.

O.L.: Ai avut vreo expoziţie până acum?
M.: Da. Anul trecut am trecut printr-o experienţă mai puţin fericită legată de Marea Britanie. După ghinionul cu locul de muncă mi-am luat inima-n dinţi şi - am înşirat lucrările prin gări şi pe străzi. Am rămas mirată când am văzut că trecătorii se opresc pentru câteva minute să privească picturile mele. Acela a fost cel mai emoţionant moment din viaţa mea. Şi acum îmi amintesc cum m-am aşezat turceşte pe jos iar în jurul meu se perindau o mulţime de oameni. Asta dă un impact al artei asupra lumii reale în care trăim.

O.L.: Sună a subiect de film. Poţi dezvolta!
M.: Anul trecut după ce mi-am pierdut în repetate rânduri locul de muncă mi-am propus caut de lucru în UK. Am luat plasa cu plecarea mea acolo. Am fost trimisă la început la Birmingham apoi la Wakefield. Joburile oferite nu oglindeau realitatea.La Wakefield, West Yorkshire am ajuns în casa unui evreu pervers care a încercat de nenumărate ori să mă violeze. Am trăit o teroare continua. În cele câteva ore petrecute în casa ăstuia am realizat că e bântuită. Imaginează-ţi că mi-a fost dat să văd un preot îmbrăcat în roşu care mi-a apărut pe scări şi mi-a spus să fug. Mult timp dpa aceea am realiyat că apariţia respectivă încercase sa ma avertiyeye cumva. Am reuşit să plec însă din casa aceea. Nu voi uita niciodată experienţa avută. Mai târziu am cunoscut într-un pub un tânăr englez care s-a oferit să mă cazeze în casa lui pentru două săptămâni .Am fost urmărită în zilele acelea de o bandă de huligani pe care perversul îi angajase pentru a mă reduce la tăcere. Apoi am primit un telefon să merg în Scoţia să lucrez ca aupair. Telefon care s-a dovedit a fi o ţeapă. A doua zi primesc un telefon din Scoţia în care mi se cerea adresa lui John. I-am spus persoanei respective că voi călători la Manchester Piccadily Station şi de acolo să vină cineva să mă ia. Şocul a fost maxim. Urma să merg la o altă familie de negri ca damă de companie nu ca aupair. Eram terminată psihic. M-am strecurat prin gara ca să fug de negrul acela. Timp de câteva săptămâni bune am făcut foamea în Scoţia, nu am luat nici un ban şi am sărit de la etajul al doilea al unui bloc din Motherwell pentru a-mi scăpa zilele.Ulterior am aflat că urma ca să fiu dusă la un bordel. M-am întors în Wakefield, Undeva prin toamna, după ce părinţii mei s-au împrumutat de bani am revenit în ţară.

O.L.: Am avut ocazia unică de a cunoaşte un artist la fel de controversat ca şi lucrările sale.Te rog să transmiţi un mesaj celor care vor citi acest interviu.
M.Ş Trăim într-o lume în care nonvalorile profanează spiritualitatea artistică. Însă oriunde vei merge în această lume să nu îţi fie ruşine că eşti român. Şi noi putem avea un loc în loja asceţilor.